Exploreaza misterioasele inceputuri ale neifricatului Dog German, ale carui origini asiriene dateaza din urma cu 2 milenii. "Germanul Boarhound", numele original al rasei, reprezinta una dintre marile reusite ale Germaniei in materie de caini, fiind supranumit: gigantul rasei. Intalneste-i si tu pe marii crescatori care au promovat rasa in Europa, Statele Unite si Marea Britanie.

Neinfricatul si puternicul Dog German, nu a fost mereu ‘gigantul grijuliu’ cum este des reprezenat si descris astazi. De fapt, a fost un lupatator si vanator extrem de agresiv care era foarte temut datorita temperamentului nemilos si naturii bataioase. Din fericire prin programe excelente de crestere si datorita cunoscatorilor dedicati, rasa s-a transformat peste ani intr-una prietenosa si cu care iti face placere sa lucrezi, fiind potrivita pentru familiile din toata lumea.

Informatiile, lucrarile de arta si artefactele indica faptul ca un caine asemenator Dogul German a existat cu peste 2 000 de ani in urma.Se crede ca unii caini asemanatori Dogului German au apartinut la inceput unuia dintre triburile din Asia, numiti Asirieni. Asirienii foloseau aceasta rasa veche pentru a vana mistreti si in alte mari vanatori. Indemanarea Dogului German, dar si indemanarea excelenta de a vana, le-a permis Asirienilor sa captureze si sa ucida aceste animale salbatice, care mai tarziu puteau fi folosite pentru mancare.

Chiar daca initial Dogul German a fost crescut pentru a vana si pentru a se lupta, alte indeledniciri includeau caratul, urmaritul si paza. Rasa a fost valorificata datorita constitutiei mare, puterii, capacitatii de a alerga repede, dar si puterii mari de a indura. Astazi, rasa inca pastreaza numeroase dintre aceste calitati. Alte surse indica faptul ca Dogul German se trage dintr-un caine de paza (Mastiff), care era intalnit in Anglia in vremea anului 1500. De asemenea, grecii, romanii si persanii au crescut acesti caini Mastiff. Alte teorii sustin faptul ca Mastifful Tibetan figureaza la fel de mult in trecutul Dogului German ca si tipul de Mastiff englez. Precum si in cazul altor tipuri de rase, originea Dogului German nu este in totalitate clara. Nu exista un document oficial care poate stabili cu exactitate originea si dezvoltarea acestuia.

Influenta germana:

Putem fi siguri de faptul ca Dogul German s-a dezvoltat si a crescut in Germania. In secolele 17 si 18, germanii au importat caini danezi numindu-i "Boarhounds" si o data cu asta au stabilit propriile lor programe de crestere. De-al lungul istoriei, este posibil ca numerosi caini importanti sa fi fost de descendenta germana, astazi fiind de asemenea numerosi castigatori ai premiilor "pedigree" care au origini germane.

Popularitatea rasei a crescut in intreaga Germanie cand printul Otto von Bismarck a inceput sa gazduiasca numerosi caini drept propriile lui animale de casa. Rasa a fost pentru prima data adusa in ringul spectacolului german in 1863, iar clubul "Detuche Doggen Club" (Clubul german de caini) a fost format in 1888. Clubul exista inca si astazi, fiind afiliat cu "German VDH", care este asociatia nationala a crescatorilor de caini.

Dupa anul 1800, rasa a inceput sa migreze spre alte tari. Unul dintre cei mai faimosi caini germani a fost Opal von Harlekin, un Dog German arlechin crescut de Herr Fuchs. Multi dintre Dogii Germani care sunt expusi astazi in Germania continua sa aiba aceeasi conformatie excelenta pe care stramosii lor o aveau cu sute de ani in urma. Crescatorii din zilele noastre le sunt recunoscatori primilor crescatori germani care s-au concentrat pe stabilirea tipului, axandu-se pe trasaturi precum culoarea, dimensiunea si cel mai important: temperamentul auditiv.

Introducerea in America

Primul Dog German intalnit vreodata in America a fost un caine numit „Prince’’ (Printul), fiind cainele lui Francis Butler de New York. Cat despre Dogii Germani intalniti la aceea vreme in alte tari, problema comportamentul neadecvat devenea tot mai comuna. Deoarece cainii erau foarte agresivi, au avut loc numeroase incercari de a interzice complet rasa. In 1889, crescatorii au inceput sa faca mari incercari pentru a imbunatatii comportamentul cainilor, formandu-se astfel primul club de crescatori americani. Acest club avea sa devina mai tarziu clubul Dogilor Germani din America.

Primul mare campion Dog German inregistrat de Clubul American Kennel a fost importat din Germania si s-a numit ‚‚Juno’’, apartinand crescatoriei Osceola din Wisconsin. Crescatoria Osceola l-a detinut de asemenea pe Don Caesar, al doilea campion al Clubului American Kennel, cel care a castigat prestigiosul concurs ‚‚Westminster Kennel Club Dog Show’’in 1887. De-al lungul anilor 1920 si 1930 numerosi caini si crescatori americani vor iesi in evidenta. Campioana Etfa von de Saalburg se crede ca a fost unul dintre cei mai bine crescuti Dogi Germani intalniti vreodata, chiar si pentru standardele de astazi. Crescatoriile Walnut si Brae Tarn erau foarte respectate. Cativa caini imporanti din aceasta zona au fost: campionul Zorn v. Birknof, campionul Nero Hexengold si campionul Czardus v. Eppelin Spring-Norris, care in continuare au fost tatii a altor 10 campioni. Un alt specimen important a fost campionul Ador Tipp Topp, care a castigat premiul celui mai bun din spectacol la Westminster in 1924.

In prezent sunt cateva crescatorii americane care in mod constant cresc caini de calitate, insa este imposibil sa le amintim pe toate. Cateva din acestea sunt urmatoarele: Dagon, Rojon, Honey Lane, Von Rascac, Riverwood, Ranch, Warwick. Lincoln si Von Shardo.

Taierea urechilor:

Dogul German a fost initial folosit in vanarea porcilor mistreti si a altor animale feroce. Multi caini si-au pierdut vietile in aceste vanatori, altii s-au intors cu urechile rupte sau sfasiate. Din cauza acestor rani frecvente la nivelul urechilor, taierea urechilor a devenit o practica comuna. Taierea urechilor consta in scurtarea chirurgicala a pielii urechilor, iar apoi antrenarea acestora in a sta indreptatein sus. In Statele Unite cainii sunt afisati atat cu urechile naturale cat si cu cele taiate, fiind insa mai des intalnite cele taiate.

Dogul German in Regatul Unit

Popularitatea Dogului German in Anglia a fost mica la inceput, crescand insa o data cu trecerea timpului. O data cu sfarsitul secolului 19, frica de rabie a cuprins tara si multi dintre caini au fost ucisi.

In mod original, in Marea Britanie se facea referire la Dogul German drept ‚‚Boarhound german’’, fiind considerat a fi un caine sportiv. Dupa anul 1894, numele a fost schimbat in ‚‚Dog German’’ in cartea ‚‚English Stud Book’’. Primele cursuri de crestere au avut loc la palatul Alexandra in ianuarie 1879. In final, rasa a inceput sa creasca in popularitate. In anul 1883 Clubul Dogului German a fost format. Domnul Adcock, care era un mare admirator al rasei, conducea clubul. Cainele domnului Petrywalski, campionul Sultan II, a devenit primul campion al rasei in 1884.

In anul 1895, interzicerea data de clubul Kennel in legatura cu taierea urechilor, a avut un mare impact in tara asupra reputatiei rasei. Aceasta a fost dezagreeata de multi crescatori englezi. A descurajat multe persoane din a deveni active si a se implica in crestere, numerosi retragandu-se din activitate din cauza ei. In ciuda acestei interziceri, au fost de asemenea multi crescatori englezi care au dezvoltat in cele din urma programe importante de crestere.Violet Horsfall a detinut crescatoria Redgraves , fiind una dintre cele mai influentabile crescatorii engleze a timpului.

Cativa dintre cainii ei faimosi au fost campionii englezi Viola, Therr, Hanibal de Redgrave si Viceroy de Redgrave, cel din urma incheindu-si cariera cu 21 de Certificate de Provocare ( Challenge Certificates).Multi oameni au considerat-o pe Violet Horsfall drept primul crescator al actualului Dog German din Anglia.

Al II-lea Razboi Mondial a afectat cresterea Dogilor Germani mult mai sever decat primul Razboi Mondial. Rasa a suferit extrem de mult si aproape a disparut din nou. Totusi, crescatorii au sustinut dezvoltarea rasei, iar Dogul German si-a recastigat pozitia initiala, ramanand la fel si in ziua de azi.

Dogul German continua sa fie viu si santanos in Marea Britanie.Devotamentul fata de rasa este puternic, numeroase crescatorii facandu-si un renume in rasa. Cele care s-au remarcat cel mai mult sunt Endroma, Garask, Yacanto si Nightgifts.