FEDERAȚIA CHINOLOGICĂ INTERNAȚIONALĂ

SECRETARIATUL GENERAL: 13 PLACE ALBERT 1 B- 6530 THUIN, BELGIA

20.12.2012/D

Standardul FCI Nr.235

        Prezenta imagine nu prezintă neapărat o imagine ideală a rasei

ORIGINEA: Germania

DATA PUBLICĂRII STANDARDULUI OFICIAL ÎN VIGOARE: 08.10.2012

UTILIZAREA: câine de companie, de pază și protecție.

CLASIFICARE CONFORM FCI:

Grupa a-2-a:         Pinscheri si Schnauzeri, câini de tip molossoid, câini elvețieni și câini de turmă

Secțiunea 2.1:         Rase molossoide, tip mastiff

Fără probă de lucru

Scurt istoric: Strămoșul Dogului German de astăzi se consideră a fi vechiul Bullenbeisser precum și câinele de vânătoare utilizat la hăituirea vânatului de talie mare, un câine care era un amalgam între puternicul Mastiff englez si rezistentul și agilul Ogar. Termenul "Dogge" făcea referire la câinii uriași care nu aparțineau neaparat unei anumite rase. Mai târziu, denumiri ca Dogul de Ulm, Dogul Englez, Dogul Danez, câinele de vânătoare și Marele Dog descriau diverse tipuri ale acestui câine, în funcție de culoarea și dimensiunea lor.

În anul 1878, la Berlin, un comitet compus din șapte persoane, crescători pasionați și arbitri, avându-l ca președinte pe dr.Bodinus a hotărât, ca toate rasele menționate mai sus să poarte denumirea de ”Dog German”. Astfel s-a pus temelia creșterii unei rase germane independente de câini.

În anul 1880, cu prilejul unei expoziții care a avut loc la Berlin, s-a stabilit primul standard al rasei care este monitorizat de către ”Deutsche Doggen Club 1888 e.V.”și care a fost modificat în repetate rânduri de-a lungul timpului. Forma actuală corespunde cerințelor F.C.I.         

Aspectul general

Dogul German reunește în aspectul său nobil o construcție corporală mare, puternică și armonioasă, bine îmbinată cu mândrie, putere și eleganță. Substanța este dublată de noblețe, armonia apariției, un contur bine proporționat, precum și de un cap deosebit de expresiv, dând impresia unei statui. Aceasta nu este grosolană sau prea elegantă. Este un Apollo al raselor canine.

Proporții importante: Corpul este aproape încadrat într-un decupaj de forma pătrată; acest lucru este valabil în mod special pentru masculi. Corpul cățelelor poate fi puțin mai alungit.

Comportament/caracter: prietenos, afectuos și atașat de stăpânul său. Față de străini poate avea un comportament retras. Se promovează un câine de companie și familie sigur de sine, neînfricat, ascultător, ușor de dresat, cu un prag de excitabilitate ridicat și fără comportament agresiv.

Capul: în armonie cu aspectul general, alungit, îngust, marcant, fără a avea  formă de V, expresiv, fin sculptat (în mod special zona de sub ochi). Distanțele de la muchia botului până la stop și de la stop până la osul occipital, slab pronunțat, trebuie să fie pe cât posibil egale. Fruntea și muchia botului trebuie să fie paralele. Văzut din față, capul trebuie să pară îngust iar marginea anterioară a nasului să fie, pe cât posibil, lată.

Partea superioară a capului:

Fruntea: arcul sprâncenelor foarte bine dezvoltat dar fără a ieși în evidență.

Stopul: foarte pronunțat

Fața:

Nasul: bine dezvoltat, mai mult lat decât rotund și cu nări mari. Trebuie să fie negru cu excepția varietății Arlechin. Acesta ar trebui să aibă un nas negru dar se tolerează nasul pătat sau de culoarea cărnii. În cazul câinilor de culoare albastră, nasul are culoarea antracitului (negru deschis).

Botul: adânc și, pe cât posibil dreptunghiular, să nu fie ascuțit iar buzele nu sunt nici foarte înguste dar nici atârnând în exces de piele.  Unghiurile buzelor sunt bine definite. Buzele sunt pigmentate în culoare închisă. La Arlechin se tolerează buze insuficient pigmentate sau cele de culoarea cărnii. Marginea anterioară a nasului nu are voie să fie niciodată concavă, convexă sau să atârne spre partea din față.

Maxilarul/dinții: maxilare bine formate și late. Mușcătura este puternică, sănătoasă și în întregime în foarfecă (42 de dinți conform formulei). Se tolerează lipsa P1 în maxilarul inferior. Nu se admit abateri de niciun fel de la mușcătura în întregime în foarfecă.  

Obrazul: Musculatura obrazului trebuie să fie doar conturată, în nici un caz să iasă în evidență.

Ochii: de mărime medie, cu o privire vioaie, inteligentă, prietenoasă, pe cât posibil de culoare închisă, migdalați cu pleoape bine alăturate. Ochii nu trebuie se fie foarte îndepărtați unul de celălalt și să nu fie alungiți. Nu ar trebui să aibă ochi de culoare deschisă sau de culoarea chihlimbarului. La Dogii Albastri se admit ochii puțin mai deschiși la culoare. La Arlechin se tolereaza ochii de culoare deschisă sau de culori diferite.

Urechile: atârnând natural, amplasate sus, de mărime medie, marginile din față sunt atașate de obraz. Amplasate nici prea sus și nici prea jos, atârnânde pe lateral sau pot sta ridicate.

Gâtul: lung, zvelt, musculos; nu este scurt și gros. Inserția este bine dezvoltată, se subțiaza ușor spre cap iar linia cefei este arcuită. Gătul este purtat vertical si puțin înclinat oblic spre partea din față (nu ca și gâtul cerbului). Pielea gâtului trebuie să fie bine întinsă, fără falduri.

Corpul: 

Greabănul: cel mai înalt punct al corpului puternic. Format de omoplați care trec peste apofiza spinoasă.

Spatele: scurt si ferm, în linie aproape dreaptă, puțin coborât spre posterior. În nici un caz nu va atârna sau se va ridica spre partea din spate și nu va fi nici prea lung.

Regiunea lombară: ușor curbată, lată, puternică, cu musculatra bine dezvoltată.

Crupa: lată, cu musculatura bine dezvoltată, se formeza de la osul sacral până la inserția cozii, ușor înclinat și se continuă lin, în aceeași linie cu coada. Nu va atârna prea mult și nu va avea o poziție orizontală.

Pieptul: ajunge până la articulația cotului. Coaste bine arcuite ajungând mult sprea partea din spate. Piept bine arcuit, de lățime bună, coșul pieptului bine definit fără ca sternul să fie prea proeminent. Fără coaste plate sau rotunjite.

Linia inferioara de profil și abdomenul: abdomen bine retras spre partea din spate, formând cu partea inferioară a cutiei toracice o linie frumos arcuită. Nu este de dorit ca linia abdomenului să fie prea puțin retrasă cu glande mamare dezvoltate insuficient.

Coada: ajunge până la jaret. Nu este nici prea lungă, nici prea scurtă. Lată, amplasată sus, nici prea jos și nici prea sus, nu este prea groasă. Se subțiază spre vârf. În poziția de repaus atârnă în jos, în stare de mișcare sau agitație este ridicată ușor în formă de sabie, și nu va fi purtată sub formă de cârlig, încovrigată sau exagerat peste linia spatelui sau spre partea laterală. Coada perie este nedorită.

MEMBRELE

Membrele anterioare: formă unghiulară, cu musculatură și oase puternice

Umerii: puternici și cu musculatura dezvoltată. Omoplații lungi si oblici formează împreună cu membrele anterioare un unghi de aproximativ 100-110°.

Brațul: puternic, cu musculatură foarte bine dezvoltată, aliniat corect, trebuie să fie puțin mai lung decât omoplatul.

Cotul: nu are voie să se întoarca spre interior sau exterior

Antebrațul: puternic, cu musculatură foarte bine dezvoltată iar văzut din față și din lateral trebuie să fie perfect drept.

Articulația carpiană: este puternică, stabilă și diferă foarte puțin de structura antebrațului.

Metacarpul: puternic, văzut din față și din profil este doar puțin orientat spre partea din față.  

Labele din față: rotunjite, înalt arcuite, cu degetele foarte apropiate (labe de pisică). Ghearele sunt scurte, puternice si cât se poate de închise la culoare.

Membrele posterioare:

Întregul schelet este acoperit de musculatură puternică. Crupa, șoldul și coapsele apar astfel late și rotunjite. Membrele posterioare sunt puternice, bine înclinate iar văzute din spate sunt paralele cu membrele anterioare.

Coapsa: lungă, lată cu musculatură foarte bine dezvoltată.

Genunchiul: puternic, situat aproape perpendicular sub articulația șoldului. Gamba: lungă, de aproape aceeași lungime cu coapsa, musculatura bine dezvoltată.

Articulația jaretului: bine evidențiată, stabilă, nefiind îndoită nici spre interior nici spre exterior.

Metatarsienele: scurte, puternice, situate aproape vertical față de sol.

Labele: rotunjite, înalt arcuite, cu degetele foarte apropiate (labe de pisică). Ghearele sunt scurte, puternice si cât se poate de închise la culoare.

Mișcarea: armonioasă, suplă, corpul întins, mișcare ușor elastică. Văzute din spate, membrele trebuie să se miște paralel. Nu va merge niciodată cu pas mic sau la pas.

Pielea: bine întinsă. La câinii într-o singură culoare va fi foarte bine pigmentată iar la Arlechin, repartizarea pigmentului corespunde modului în care sunt repartizate marcajele.

Roba:

Părul: foarte scurt și des, neted și lucios. Nu va fi țepos sau aspru.

Culoarea:

Dogul German are următoarele trei varietăți de culoare: Galben și Tigrat, Arlechin și Negru, Albastru.

Galben: galben auriu deschis până la galben auriu închis saturat, cu mască neagă. Culoarea nu trebuie să fie galben-gri, galben-albăstrui sau cenușiu. Fără marcaje albe.

Tigrat: culoarea de baza este galben auriu deschis până la galben auriu închis saturat, cu dungi negre, pe cât posibil simetrice si bine conturate în direcția coastelor iar culoarea nu va fi una ștearsă. Este de dorit ca masca să fie neagră. Sunt de nedorit marcajele albe.

Arlechin (așa numiții dogi tigrați): culoarea de bază este alb curat, pe cât posibil fără înspicare, cu pete neuniforme de culoare neagru lucios, bine repartizate pe întreg corpul. Nedorite sunt mici pete gri, albastre sau maronii precum și înspicări gri-albăstrui. Grautiger (dog tigrat gri) – aceștia au culoarea de bază predominant gri, prezintă marcaje negre, nu sunt de dorit dar nu vor fi descalificați.

Negru: negru lucios, marcajele albe pe piept și labe se admit. Printre aceștia se numără și dogul cu manta (Manteltiger), la care corpul este negru ca un mantou iar botul, gâtul, pieptul, abdomenul, picioarele și vârful cozii pot fi albe, precum și exemplare a căror culoare de bază este albul, acoperit cu pete (plăci) mari negre (Plattenhunde). Sunt considerate a fi defecte culorile galben, maro sau negru-albăstrui.

Albastru: roba de culoare albastru-oțel pur; sunt admise petele albe pe piept și pe labe. Sunt considerate a fi defecte culorile galben sau negru-albăstrui.

Talia:

Înălțimea la greabăn: masculul: minim 80cm, nu trebuie să se depășească 90 cm

                          femela: minim 72 cm, nu trebuie să se depășească 84cm.

DEFECTE: orice abatere de la caracteristicile sus-menționate se consideră a fi defect. Evaluarea acestuia ar trebui să se afle în raport foarte exact cu gradul abaterii și influența pe care aceasta o are asupra sănătății funcționale și a bunăstării câinelui.  

• Capul: stop dezvoltat insuficient
• Botul: buze prea lungi (buza de jos se află între incisivii maxilarului inferior și a celui superior)
• Fălcile/dinții: poziția neregulată a incisivilor, în măsura în care ocluzia dentară se păstrează în mare parte; dinți prea mici, mușcătura parțial în clește.
• Ochii: ochii amplasați prea în față sau prea în spate.
• Umerii: liberi, lăsați. Omoplat înclinat.
• Cotul: liber
• Antebrațul: îndoit. Deformări la nivelul părții superioare a articulației carpiene.
• Articulația carpiană: deformată. Cedează foarte tare sau se îndoaie prea tare.
• Memberele posterioare: formează unghiuri prea închise sau prea deschise. Aplomb închis, răsucit în afară, cambrat.
• Labele: plate, cu degete răsfirate, lungi. Gheare de lup. 

DEFECTE GRAVE:

• Temperamentul: îi lipsește siguranța de sine, este timid, nervos.
• Capul: în formă de măr, musculatura fălcilor prea dezvoltată
• Ochii: pleoape care atârnă, cu membrană conjunctivă prea roșie.
• Spatele: spate adâncit sau ridicat
• Crupa: prea căzută
• Coada: ridicată în sus, îngroșată sau tăiată la capăt
• Mersul: mersul continuu la pas

DEFECTE ELIMINATORII:

• Câini agresivi sau prea sperioși
• Câinii care manifestă anomalii fizice sau tulburări de comportament evidente trebuie descalificați.
• Temperamentul: mușcă din cauza fricii, are un prag de excitabilitate redus.
• Nasul: de culoare roșu-închis (culoarea ficatului), nas despicat.
• Ochii: ectropion, entropion, pleoapă foarte mare. Culoare diferită la câinii într-o singură culoare. Ochi albaștri, apoși.
• Maxilarul/dinții: malocluzii dentare (maxilarul superior/inferior prea dezvoltat, mușcătura încrucișată, mușcătura în clește), dinți lipsă în afară de doi P1 în maxilarul inferior.
• Coada: îndoită
• Culoarea: dogi galbeni și tigrați: albastru-argintiu sau gri-gălbui, marcaj alb pe frunte, marcaj alb în jurul gâtului, labe albe sau ”șosete” și vârful cozii alb. Dogii Arlechin: culoare albă, fără negru (albinos) precum și dogii surzi; așa-numiții Porzellantiger (aceștia prezintă în mod special marcaje albastre, gri, galbene sau chiar dungi). Dogii albaștri: marcaj alb pe frunte, marcaj alb în jurul gâtului, ”ciorapi”albi sau vârful cozii alb.
• Dimensiune: sub dimensiunea minimă

Observație: Masculii trebuie să aiba două testicule evidente, dezvoltate normal și coborâte integral în scrot.